centruldereumatologie Articole

Lupusul – boala cu o mie de fete

Este o afectiune autoimuna de cauza necunoscuta reprezentata de o productie in exces a unor autoanticorpi, care vor actiona asupra propriilor structuri celule, tesuturi si organe cu aparitia simptomelor si a semnelor in functie de organul afectat. Apare cel mai frecvent la femeile tinere, cu varsta intre 15-45 de ani, si cu frecventa mai scazuta la barbat. In ultimii ani s-a constatat o crestere a incidentei. Principalul semn si simptom este reprezentat de inrosirea pielii (in special a fetei sub forma de fluture) dupa expunerea la soare. Poate afecta cordul, plamanii, rinichiul, sistemul nervos si musculoscheletal, determinand o multitudine de semne si simptome, motiv pentru care diagnosticul necesita investigatii complexe.

Complicatiile lupusului eritematos sistemic pot fi devastatoare, necesitand o interventie rapida si o monitorizare atenta.


centruldereumatologie Articole

Psoriazisul cutanat si afectarea articulatiilor

Leziunea eritemato-scuamoasa de tip exfoliativ pe care o putem regasi la nivelul coatelor, genunchilor, la nivelul scalpului poate determina in timp si afectare unghiala si chiar articulara – artrita psoriazica. De aceea, este bine ca pacientii cu psoriazis cutanat sa fie investigati si la medicul reumatolog.

Artrita psoriazica face parte din grupul afectiunilor inflamatorii cronice articulare asociata psoriazisului cutanat si unghial. Poate implica orice articulatie, in special articulatiile degetelor de la maini sau picioare si a coloanei vertebrale. O caracteristica a acestei patologii este dactilita ( degetul rosu, tumefiat – “aspect de deget in carnat”), entezita ( manifestata frecvent ca durere la nivelul calcaiului), manifestari oculare ( ochi rosu, dureros, sensibilitate la lumina, lacrimare in exces). Ca si in cazul altor boli autoimune evolutia este constanta, progresiva, potential invalidanta, cu perioade de exacerbari si remisiuni. Tratamentul poate aduce beneficii majore referitor atat la simptomele articulare cat si la cele cutanate.


centruldereumatologie Articole

Spondilita anchilozanta – o boala ce se poate mosteni

Este o afectiune inflamatorie cronica, ce apare cu frecventa mai mare la barbatul tanar si afecteaza in principal articulatiile bazinului si coloanei vertebrale. Simptomele constau in durere la nivelul spatelui, soldurilor, uneori la nivel fesier, mai accentuate dimineata, cu senzatie de intepenire care se amelioreaza pe parcursul zilei sau la medicatia antiinflamatoare.

Evolutia este ondulanta, cu perioade de acalmie, intrerupte de episoade dureroase, ce duce in timp la modificari ireversibile ale posturii, cu potential invalidant. Adresarea cat mai rapida la medicul reumatolog este foarte importanta. Pacientul trebuie sa inteleaga ca in cazul acestei boli este important nu doar tratamentul medicamentos dar si cel fizical si de recuperare, kinetoterapia in program individualizat ajuta bolnavul sa isi mentina postura corecta si mobilitatea coloanei vertebrale cat mai mult timp.

centruldereumatologie Articole

Mainile umflate si extrem de dureroase – poliartrita reumatoida

Este cea mai frecventa boala inflamatorie cu componenta autoimuna ce afecteaza in mod special articulatiile mici ale mainilor si picioarelor. Se manifesta prin durere accentuata dimineata, insotita de redoare matinala (senzatie de intepenire, de rigiditate) si tumefactie (umflarea articulatiei).

Debutul ei poate fi lent sau brusc, evolutia este progresiva, cu caracter distructiv si deformant al articulatiei, cu impact sever asupra capacitatii de munca si a vietii de zi cu zi. Pentru stabilirea diagnosticului, sunt indicate o serie de analize de sange si explorari imagistice (radiografii, ecografie musculo-scheletala, RMN). Instituirea tratamentului cat mai precoce este cheia in obtinerea incetinirii sau chiar opririi progresiei bolii. Acesta trebuie urmat constant, fara intreruperi pentru a avea o eficienta maxima. Avand in vedere ca poliartrita reumatoida nu afecteaza doar articulatiile, dar si alte organe interne, reevaluarile trebuie facute periodic, la intervale stabilite de medicul curant.


centruldereumatologie Articole

Am „reumatism” – la ce sa ma astept?




Boala artrozica, cunoscuta sub denumirea generica de reumatism, este cea mai frecventa afectiune non-inflamatorie progresiva (leziunile deja existente sunt ireversibile, in schimb se poate incetini evolutia acestora) ce consta in deteriorarea cartilajului, care devine mai friabil, subtire.  Ca si cauza, nu putem vorbi de una singura, ci de o intrepatrundere a mai multor factori.

Desi este o afectiune degenerativa care survine preponderent la varstnici, cartilajul articular incepe sa sufere modificari inca din decada a 2-a si a 3-a de viata. Netratata, aceasta duce la deformari articulare, durerea devine  cronica si nu mai raspunde la antialgicele obisnuite, interferand astfel cu activitatile cotidiene, deteriorand semnificativ calitatea vietii.

Artroza induce celor mai multi pacienti ideea de incapacitate, de ireversibilitate insa, in cazul unei interventii terapeutice prompte, rezultatele pot fi spectaculoase in ceea ce priveste functionalitatea. Pe langa terapia medicamentoasa, boala artrozica poate beneficia si de mijloace complementare de tratament: proceduri fizicale, kinetoterapie, masaj, talonete.

centruldereumatologie Articole

Guta: Boala regilor sau regina bolilor?




Guta este cea mai frecventa boala metabolica asociata consumului excesiv de alimente boagate in purine  – carne de vanat, de animal tanar (miel, vitel), organe (ficat, rinichi), consumului crescut de bere.  Se datoreaza cresterii acidului uric seric peste valoarea normala, care va precipita sub forma de cristale de urat monosodic si care se poate depune la nivelul articulatiilor, declansand o reactie inflamatorie locala, acuta, in special a degetului mare de la picior. Articulatia se va inrosi, se va umfla, iar pacientul va resimti o durere de intensitate crescuta, disconfort intensificat in timpul noptii. Chiar daca se remit simptomele, atacurile de guta se pot repeta in cazul nerespectarii regimului alimentar sau in lipsa tratamentului si pot afecta si alte articulatii glezne, maini, genunchi, coate. In timp, acidul uric se va depune si in alte tesuturi cu aparitia tofilor gutosi. Tratamentul si regimul adecvat duce la remiterea simptomelor si chiar diminuarea tofilor deja existenti. Boala apare mai frecvent la barbati si poate fi asociata cu obezitatea, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat sau valori crescute ale colesterolului seric.

centruldereumatologie Articole

Boala oaselor fragile – osteoporoza!




Osteoporoza reprezintă o problemă de sănătate publică înregistrată la populația, în general de sex feminin, cu vârsta peste 60 ani, care deși poate determina costuri economice importante prin dizabilitatea pe care o produce, este adesea ignorată, considerată o afecțiune „neimportantă”.

De-a lungul timpului, osteoporoza a suferit o mulțime de încercări de definiție. În sensul său etimologic, osteoporoza înseamnă “os poros”, în care spațiile libere sunt mai mari și înlocuite cu celule medulare. Osteoporoza este o afecțiune metabolică a scheletului osos caracterizată prin pierderea de masă osoasă cu deteriorare a microarhitecturii țesutului osos și care are consecință fragilizarea osului și creșterea riscului de fractură.

Cum se manifestă osteoporoza?

La început, osteoporoza este lipsită de orice simptom. Odată cu apariția simptomelor, deja vorbim despre instalarea complicațiilor.

Exemple de manifestări posibile:

–     Durere de spate (cauzată de o fractura sau tasare vertebrală)

–     Scădere în înalțime

–     Accentuarea cifozei dorsale ( apariția cocoasei)

–     Fracturi ce apar la traumatisme minime (lovituri sau căzături care în mod normal nu ar provoca fracturi).

Osteoporoza este o afecțiune costisitoare! Fracturile duc la pierderea de zile lucrătoare. Intervențiile chirurgicale post fractură pe os osteoporotic necesită un timp mai îndelungat de recuperare. În unele cazuri, fracturile de șold se pot solda cu imobilizarea prelungită la pat, în special in cazul vârstnicilor.

Când să ne prezentăm la medic?

–     Atunci când menopauza s-a instalat mai devreme, înainte de 45 de ani, natural sau  ca urmare a unor intervenții chirurigicale în sfera ginecologică sau în cazul anumitor tratamente

–     Când pacientul a primit tratament cu corticosteroizi pentru mai multe luni consecutiv

–     Atunci când aveti in familie persoane cu fracturi de frragilitate

–     Când suferiți de următoarele afectiuni:

o    Boli autoimune : poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, spondilită anchilozantă, scleroza multiplă

o    Afecțiuni gastrointestinale: boala celiacă, boli inflamatorii intestinale

o    Afecțiuni neoplazice: cancer de sân, cancer de prostată, leucemii, mielom multiplu

o    Boli endocrine: hipertiroidism, hiperparatiroidism, diabet zaharat, sindrom Cushing, tulburări ale menstrei,

o    Alte afecțiuni: boală cronică renală, ciroză hepatică, malnutriție, gastrectomie, by-pass gastric

–     Alți factori de risc

o    Sexul: femeile sunt mai predispuse decât barbații

o    Vârsta:  cu cât înaintăm în vârstă, cu atât suntem mai predispuși la osteoporoză

o    Rasa: Rasa albă e mai predispusă decât rasa neagră

o    Istoricul familial: Pacientul al cărui membru al familiei are osteoporoză va fi mai predispus la rândul lui să dezvolte această afecțiune

o    Stilul de viață:  Dieta săracă în calciu, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, fumatul

Cum putem preveni osteoporoza?

–     Fiind o afecțiune silențioasă clinic, prezentarea la medicul specialist a femeilor în perioada post-menopauză și suplimentarea aportului de vitamina D sunt extrem de importante, scăzând semnificativ riscul fracturar.

–     Adoptarea unui stil de viață sănătos: renunțarea la fumat, normalizarea greutății corporale, evitarea sedentarismului si petrecerea unui timp indelungat in aer liber!


centruldereumatologie Articole

Care este postura corecta la birou?




„Viața e ca mersul pe bicicletă: ca să-ți menții echilibrul, trebuie să te miști în permanență.” spunea Albert Einstein. O celulă nu poate fi vie şi sănătoasă decât atunci când se află în ECHILIBRU.

Dintotdeauna au existat atât domenii de activitate statice, cât şi dinamice. Fie că lucrezi un număr de ore la birou, deci stând zeci de minute în aceeaşi poziţie, fie că stai mult în picioare sau eşti nevoit să faci o muncă fizică, ceea ce noi te îndemnam să faci este să ALTERNEZI perioadele de stat pe scaun, cu perioadele de mişcare, atât cât este posibil.

Orice postură, fie ea şi corectă, atâta timp cât este menţinută o perioadă îndelungată, devine incomodă şi produce dezechilibre în organism.

Dacă LUCREZI LA BIROU, EŞTI ELEV SAU STUDENT, DECI PETRECI MULT TIMP ÎN BANCĂ SAU ÎN FAŢA CALCULATORULUI, dacă nu menţii acest ECHILIBRU – repaus-mişcare, există şanse să te confrunţi măcar o dată cu DURERI – musculare, de spate, de umeri, de şold, de genunchi, rigiditate articulară, chiar metabolism lent şi senzaţia de presiune la nivelul stomacului, dar şi afectarea controlului motor, a coordonării, ameţeală, dureri de cap, afectarea vederii, iritabilitate.

Putem vorbi de unele măsuri care se pot lua pentru o postură corectă la birou sau în bancă:

 

  • Distanţa corectă faţă de monitor este de 40-50 cm, în funcţie de înălţimea şi de poziţia acestuia;
  • Secretul unei poziţii corecte a gâtului, când stai la birou este alinierea urechilor cu umerii, bărbia paralelă cu solul;
  • Este indicat ca suportul de lucru(masa, biroul) să fie la nivelul coatelor, astfel încât să facă un unghi de 90 de grade cu corpul, iar antebraţele şi mâinile să formeze o linie dreaptă, în acest fel protejându-ţi încheieturile;
  • Ajustează cotierele scaunului, astfel încât brațele să se sprijine pe ele cu umerii relaxați;
  • Este importantă alegerea unui scaun care să susțină curburile fiziologice ale coloanei – poti folosi o pernă pentru susţinerea zonei lombarepe care să o fixezi pe spătar;
  • Ajustează înălțimea scaunului, astfel încât picioarele să ajungă pe podea sau pe un suport pentru picioare, dacă scaunul este prea înalt –  coapsele să fie paralele cu podeaua, genunchii  să fie la un nivel puţin mai jos faţă de cel al coapselor;
  • Foloseşte căşti pentru a evita folosirea incorectă a telefonului mobil, mai exact fixarea acestuia între ureche şi umăr.

 

Recomandam o pauză de 10 minute, după fiecare oră de muncă, în care se pot executa cateva exerciţii uşoare, dar extrem de benefice pentru menţinerea stării de sănătate:

  • Înclină lent capul alternativ către partea dreaptă şi cea stangă şi repetă de câte 10 ori pentru fiecare parte;
  • Execută o mişcare circulară cu umerii, aducându-i din spate în faţă şi invers, timp de cateva secunde;
  • Trage umerii pe spate, imaginându-ţi că între omoplaţii tăi se află un pix, menţinând acea postură pentru câteva secunde, apoi te relaxezi;
  • Din poziţia stând în picioare, realizează câteva ridicări pe vârfuri.



centruldereumatologie Articole

Terapia manuala – roluri si efecte



Recuperarea Medicală este vastă şi cuprinde numeroase unelte gândite şi aplicate special pentru patologia ta !

Una dintre aceste unelte este – TERAPIA MANUALĂ  – o metodă eficientă cu ROL de PREVENIRE ŞI TRATARE a tulburărilor musculoscheletale şi a durerii (de la nivelul segmentelor coloanei vertebrale, membre superioare şi inferioare, dureri de cap, etc).

Terapia Manuală şi Masajul au un singur lucru în comun şi anume – folosirea celui mai abil instrument – mâinile terapeutului.

Principalele metode de terapie manuală sunt:

  • mobilizarea,
  • tracţiunea,
  • relaxarea musculară şi
  • manipularea intermitentă.

Tehnicile se realizează PERSONALIZAT, în funcţie de problema pe care o are pacientul, forţa acţiunii este strict dozată, iar prin contactul direct dintre mâinile fizioterapeutului şi structura de tratat, acesta simte rezistenţa organismului, identifică zonele şi lanţurile misofasciale care necesită terapie.

EFECTE:       

  • Reducerea durerilor;
  • Redobândirea amplitudinii de mişcare;
  • Redobândirea tonusului normal al întregului organism;
  • Îmbunătățirea capacităţii funcționale și motorii a organismului;
  • Inactivarea punctelor trigger miofasciale;
  • Desfacerea aderenţelor intramusculare;
  • Îmbunătăţirea aliniamentului corpului;
  • Relaxare musculară;
  • Reglarea funcţiei organelor interne;
  • Stimularea circulaţiei sanguine musculare;
  • Diminuarea reacţiei inflamatorii.

 

 Este INDICATĂ pentru ameliorarea / tratarea:
– STRESULUI cu toate implicaţiile şi complicaţiile sale;
– BOLILOR DEGENERATIVE (cronice) ale aparatului locomotor (artrozele), miozite, sinovite, tenosinovite, reumatisme abarticulare cronice, etc.);
– TULBURĂRILOR DE  STATICĂ ŞI DINAMICĂ ALE APARATULUI LOCOMOTOR (cum ar fi cifoze, scolioze, lordoze, asimetrii funcţionale ale membrelor, asimetrii de statică şi dinamică ale articulaţiilor bazinului, etc.);
– TULBURĂRI FUNCŢIONALE ALE ORGANELOR INTERNE DE ORIGINE VEGETATIV-VERTEBRALĂ (generate prin iritaţii radiculare cronice);
– TULBURĂRI NEUROLOGICE DE TIP NEVRALGIC (nevralgii intercostale, sciatice,  cervicobrahialgii, etc.)
– TULBURĂRI FUNCŢIONALE ALE ŢESUTURILOR MOI IMPLICATE ÎN MIŞCARE (contracturi musculare, asimetrii de tonus ale muşchilor, laxităţi ligamentare, redori articulare, reduceri ale amplitudinii mişcării în articulţii de diverse etiologii).

 

Suntem unici şi răspundem unic! După efectuarea şedinţelor, pacientul va simţi o senzaţie de căldură, revigorare, precum şi o diminuare a oboselii urmată de o senzaţie de confort, se va simţi mai înalt, iar corpul şi-l va simţi ma elastic. Următoarea zi este posibil să aibă totuşi o uşoară febră musculară.

Frecvenţa şi durata şedinţelor se stabileşte ţinând cont de particularităţile şi istoricul fiecărui caz în parte.  Indicat este ca în primele luni să se urmeze un program de minim o şedinţă pe săptămână, de 30- 50 minute, urmând ca, în funcţie de evoluţie, să se reducă numarul de şedinţe.

 

CONTRAINDICATĂ ÎN:

  • Hemofilie, boli acute de origine inflamatorie cum ar fi (stări infecţioase la orice nivel, febră de diverse etiologii infecţioase etc.), plăgi (arsuri, răni), traumatisme acute şi sindroamele care le însoţesc, tulburări circulatorii severe cum ar fi: (arterite, flebite, tromboflebite, hiper sau hipotensiune în puseu acut, boli psihice (exceptând depresiile în forme uşoare, nevroza astenică, unde se constitue în indicaţie), bolile consumptive cronice sau în puseu acut (boli canceroase sau autoimune severe, etc.), osteoporoza avansată, hernii de disc cu implicaţii radiculare severe (parestezii, paralizii, hiperalgie), boli cronice în puseu acut (ulcer gastro-duodenal, colite, enterite, cardiopatii, etc.), fibroame uterine mari sau complicate hemoragic, menoragie în puseu acut, chisturi sau alte formaţiuni similare voluminoase în sfera urogenitală (şi nu numai), toate tipurile de boli infecto-contagioase la care riscul contaminării este prezent (exceptand hepatitele cronice stabilizate, cu acordul medicului curant), bolnavi a caror stare este incompatibila cu aplicarea terapiei cum ar fi (obezitate avansata, stari casectice grave, covalescenta dupa interventii chirurgicale), intoxicaţiile acute (alcoolism acut, narcomania acuta, toxiinfectii alimentare sau de orice alta natura, etc.), pacienţii aflaţi sub influenţa anestezicelor puternice sau sub influenţa unor droguri care pot afecta capacitatea lor decizională sau pot altera sever percepţia durerii.

 


Paginație articole

1 2 3